Consuela Colțan este o profesoară cu 25 de ani de experiență, care în prezent predă la Școala Numărul 280 din Sectorul 5 al Capitalei.Ea a înțeles că elevii de astăzi nu mai învață stând liniștiți la catedră, cu pixul în mână, uitându-se la tablă.În schimb, ei au nevoie de sprijin vizual, stimuli colorați și mișcare.Lecțiile ei sunt adevărate aventuri pentru copii, unde aceștia sunt încurajați să descopere, să experimenteze și să pună întrebări.
Provocarea majoră pentru Consuela Colțan este să organizeze lecții interactive într-o clasă de 35 de elevi la o școală care funcționează în trei schimburi.Pentru a pregăti sălile de clasă, ea merge adesea la școală seara după ora 8 sau dimineața devreme la ora 6:30 pentru a rearanja băncile și a pregăti materialele.Glumind, cei din jurul ei o întreabă adesea: ‘Iar ai inspecție?’ Adevărul este că are, în fiecare zi, iar evaluatorii ei au doar 6 sau 7 ani, așa că nu își poate permite să fie nepregătită în fața lor.
Totul despre mame: Sunteți profesor în sistemul public și reușiți să ieșiți din normă și să predați altfel decât doar folosind creta și tabla.Când ați început să predați diferit și ce efecte a avut asupra copiilor?
Încă de pe vremea când lucram la Școala Normală ‘Elena Cuza’, m-am străduit să concep lecții care să fie cât mai atractive pentru elevi, care să le stârnească interesul și să le țină atenția trează.Întotdeauna am încercat să mă pun în ‘pielea’ elevului, gândindu-mă la ce aș vrea să învăț nou, cum s-ar întâmpla asta și prin ce mijloace.Cu toții am fost elevi și ne amintim cum tremuram când un anumit profesor intra în clasă, cum rămâneam încremeniți în scaune ore întregi, adesea cu mâinile la spate, cum scriam conținutul lecției după dictare, cum unii dintre noi erau lăudați, în timp ce alții erau umiliți, chiar loviți.Aș vrea să cred că acest mod de a conduce educația nu mai există, că elevul este în centrul procesului educațional și că preocuparea pentru dezvoltarea armonioasă a acestuia este prioritară.
Stilul meu de predare se bazează pe învățarea afectivă, care presupune inducerea unor stări emoționale pozitive favorabile învățării.Noi, ca educatori, avem datoria de a valorifica curiozitatea și bucuria cu care un copil de 6 ani trece pentru prima dată pragul clasei și de a dezvolta componentele motivaționale de natură afectivă: încrederea în sine, siguranța în rezolvarea problemelor, bucuria descoperirii și satisfacția succesului.
Din perspectiva mea, afectivitatea tradusă în motivație și învățare reprezintă unul dintre factorii esențiali în formarea personalității elevilor.În activitatea academică, educația prin iubire este cel mai eficient mijloc de dezvoltare și formare, mai ales în ciclul primar.